SALUT VOIOS DE PIONIERI! ÎN ECOLOGIC

SALUT VOIOS DE PIONIERI! ÎN ECOLOGIC

Aurelian CHISCOP

 

La ora fixată, în prag de seară, apar și cei doi ”pionieri”. Pionieri în agricultura ecologică din România. Ne salută voios, cu zâmbete largi pe față, care nu vor dispărea toată seara. Domn Petrescu, adică Petrișor Petrescu, de la Bio Consulting Center Delta, din Tulcea, și nea Gigi, adică Gheorghe Gheorghe, de la Adaflor, din Zebil, și-au lăsat câteva ore treburile și au venit să ne povestească despre cum a fost să intri în agricultura ecologică în România în vremurile în care nimeni nu știa mai nimic despre agricultura ecologică în România. Adică în urmă cu 20 de ani și mai bine.

Ce-i drept, știau agricultură. Petrișor Petrescu începuse în 1992, iar Gheorghe Gheorghe chiar mai devreme, în 1989, când absolvise facultatea. Chiar dacă nu au fost vreodată asociați, cei doi pionieri au lucrat numai împreună. Povestesc că, după Revoluție, în județul Tulcea și nu numai acolo era pământ cât puteai să-l lucrezi. Fiecare avea cam 500 de hectare.

”Cel care ne-a îndemnat să intrăm în agricultura ecologică a fost domnul Toncea, de la Fundulea (dr.ing. Ion Toncea, șeful Centrului de Cercetare, Inovare și Transfer Tehnologic pentru Agricultura Ecologică din cadrul INCDA Fundulea – n. red.)” – rememorează Gheorghe Gheorghe. ”Asta era prin 1997-1998 – îl completează Petrișor Petrescu. Dumnealui ne spunea mai de mult, dar noi tot amânam. Apoi am intrat și în organizația pe care o înființase, Asociația Română pentru Agricultură Durabilă (ARAD)”.

Dar prin 2000 au început să vadă ce înseamnă cu adevărat agricultura ecologică, după ce ambii trecuseră de perioada de conversie. Au intrat în ecologic cu întreaga suprafață.

Era greu și cu utilajele, și cu semințele. ”Cumpăram semințe netratate, sau le foloseam pe cele produse de noi – spune Petrișor Petrescu. Lucram cu U65, dar aveam și o combină Claas 204, atunci apărută în România”.

Pe la începutul anilor 2000, cele mai mari probleme nu erau calamitățile. Ci vidul legislativ, lipsa regulamentelor. Cei doi pionieri recunosc că au avut mare noroc cu domnul Toncea, care era încă de pe atunci un mare cunoscător în ale agriculturii ecologice. Nici nu prea erau mulți fermieri care să lucreze în ecologic. Găseai câțiva prin Tulcea și prin vestul țării. Puținele informații din domeniu veneau din cărțile aceluiași domn Toncea. Și de la târgul de agricultură ecologică de la Nuremberg, unde cei doi pionieri au fost la început ca vizitatori, apoi, din 2002, ca expozanți. ”La început, când am ajuns în Germania, ne uitam mai mult la ce era în jurul nostru, la asfalt – recunoaște Petrișor Petrescu.  Târgul era oricum impresionant”. ”Într-un an, la vamă, o oră ne-au numărat sticlele de vin” – râde și Gheorghe Gheorghe.

Nu prea au avut ce să pună în practică la întoarcerea în țară, pentru că târgul era mai mult pentru comercianți, iar ei erau producători. Au văzut însă că tot ce există în convențional există și în ecologic: grâu, porumb făină, ciocolată, cafea, bere, vin și multe altele. Iar asta a însemnat mult. ”Asta îți schimbă și filozofia de viață – punctează Petrișor Petrescu. Adică devii mai bun, mai omenos, mai prieten cu mediul. Asta spre deosebire de «chimiști»”. Chimiști? ”Adică cei care lucrează în convențional” – ne lămurește domn Petrescu.

După vreo trei ani de participare la târg, au venit și rezultatele. ”Noi doi, eu și nea Gigi, aveam un stand comun în cadrul pavilionului României – spune domn Petrescu. Și trebuia să completăm niște rapoarte pentru minister. Am scris că am încheiat contracte de 4.000.000 de euro. Spre seară, a venit la noi un consilier de pe la minister și ne-a zis: «Măi băieți, mai tăiați niște zerouri de la suma asta, că bate la ochi!». I-am arătat contractele, i-am dat cărțile de vizită ale partenerilor și i-am zis să-i sune pe toți ca să se convingă. Noi aveam acele contracte, în timp ce toți ceilalți din România nu aveau împreună contracte de 1.000.000 de euro”.

Între timp, cei doi au început să ”propovăduiască” agricultura ecologică în zona Dobrogei. I-au contactat pe cei despre care știau că sunt mai serioși și au pământ bun. Aveau cereri mari pentru export, mai ales în Germania, Franța, Elveția și Austria. Singuri nu puteau face față. Dacă la început, prin 2004, exportau 8.000 de tone, în 2011 au ajuns la 60.000 – 70.000 de tone. În tot acest timp, dușmanul nr. 1 au fost buruienile. ”Lucrau oamenii numai cu sapa și cu mâna – precizează Gheorghe Gheorghe. Aveam cam 4.000 – 5.000 zile/om/an. Adică vreo 30 – 40 de oameni în timpul campaniei, care dura trei – patru luni. Aveam și câțiva oameni din zonă, dar pe cei mai mulți îi aduceam din județul Bacău, de pe la Onești și Podu Turcului. Lucram zi-lumină”.

Ce i-ar răspunde cei doi pionieri ai agri-culturii ecologice unui fermier care acum i-ar întreba de ce să treacă din convențional în ecologic? ”Dacă te întreabă înseamnă că e atras de acest domeniu – nu ezită Petrișor Petrescu. Apoi, subvențiile pentru ecologic sunt aproape duble. Prețul de vânzare este mult mai bun. Și primești și punctaj suplimentar pentru proiectele europene. Cu toate că birocrația e foarte mare la acestea”.

După mai bine de două ore de povești, domn Petrescu și nea Gigi spun că trebuie să plece. Domn Pătrașcu e mulțumit că le-a plăcut crapul cu midii. La plecare, pionierii salută voios, cu același zâmbet ca la început.

Leave a Reply

Your email address will not be published.