ALIMENTAȚIA ȘI AGRICULTURA, ÎNTRE BIOECONOMIA TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ ȘI FERMA FAMILIALĂ

ALIMENTAȚIA ȘI AGRICULTURA, ÎNTRE BIOECONOMIA TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ ȘI FERMA FAMILIALĂ

ALIMENTAȚIA ȘI AGRICULTURA, ÎNTRE BIOECONOMIA TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ INOVATOARE ȘI INTELIGENTĂ ȘI FERMA FAMILIALĂ

Președintele Asociației Române pentru Agricultură Durabilă (ARAD), dr. ing. Ion Toncea, a prezentat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale punctul de vedere al organizației pentru nevoile agriculturii românești, în contextul noilor tendințe de politică exprimate în Comunicarea Comisiei Europene ”Viitorul Alimentație și Agriculturii”.

dr. ing. Ion TONCEA
Președintele Asociației Române pentru Agricultură Durabilă (ARAD)
Șeful Centrului de Cercetare, Inovare și Transfer Tehnologic
pentru Agricultura Ecologică din cadrul INCDA Fundulea

”Din titlul comunicării ”Viitorul alimentației și agriculturii Uniunii Europene”, reiese că Alimentația și Agricultura sunt două componente economice de nedespărțit și necesare, chiar esențiale pentru dezvoltarea rurală durabilă. Acestea se regăsesc în programele politice și economice ale majorității țărilor membre ale Uniunii Europene (UE), deoarece o astfel de politică are efecte multiple și complexe de optimizare a tuturor celor trei dimensiuni– dimensiunea ecologică, economică și socială, ale oricărui tip de sistem agricol sau agroecosistem din mediul rural (agricol, agroalimentar, agromediu etc.), pentru că o parte din substanțele din materia primă vegetală se vor întoarce în sol, de unde au fost extrase de plantele cultivate, dar și pentru că produsele alimentare au valoare adăugată mare și asigură locuri de muncă noi și bine plătite.

Propunere: Programul Național de Produse de Casă

La întâlnirea din 11 ianuarie 2018, de la MADR, s-a prezentat și s-a vorbit doar de nevoile sectorul agricol românesc, deși sunt multe exemple de succes și în domeniul agro-alimentar , în special la capitolul produse tradiționale. În acest context, se impune generalizarea acestor exemple de succes, printr-un ”Program Național de Produse de Casă” și promovarea acestuia, poate sub sloganul ”Nicio masă fără produse de casă”.

În ceea ce privește cele cinci aspecte ale comunicării ”Viitorul Alimentației și Agriculturii Uniunii Europene”, precizăm următoarele:
a. Provocările actuale ale PAC
Consultarea publică a UE din prima jumătate a anului 2017 pe tema ”Modernizarea și simplificarea PAC” a confirmat un consens larg în privința faptului că actuala PAC nu stăpânește și poate că, în parte, a stimulat două provocări:
a.1 Provocările legate de mediu (solul, apa și biodiversitatea) și climă.
Faptul că în textul Comunicării apar de 52 de ori cuvintele mediu și climă este un semn clar că fermierilor europeni ”le-a ajuns cuțitul la os”.
În România, cele mai frecvente fenomene legate de mediu sunt scăderea drastică, până la epuizare, a fertilității solurilor, poluarea apelor de suprafață și de adâncime, scăderea rezervei de apă potabilă și a biodiversității, inclusiv prin cultivarea a maximum două specii (grâu și rapiță). La acestea se adaugă schimbările climatice cu efectele lor negative însoțitoare – secete, arșițe, în anumite regiuni chiar semnele de deșertificare, și multe alte fenomene climatice extreme etc.

”Agriculturii Ecologice îi pasă și de veniturile unităților de producție, și de bunăstarea fermierilor”

În acest context, propunem reluarea și susținerea programului de ”Monitoring al solurilor”, menținerea submăsurii de înverzire, în care trebuie incluse și perdelele agroforestiere (nu forestiere), ale cărei efecte benefice sunt multiple, dar nu se văd pe termen scurt, pentru că un procent de humus se produce, în mod natural, în timp de 100 de ani, limitarea sau interzicerea tehnologiilor de epuizare a rezervei de materie organică din sol și a celor poluatoare, precum și a rotațiilor mai scurte de trei ani.
La acest capitol, comunicarea UE nu este prea clară în ceea ce privește îmbunătățirea arhitecturii de agro-mediu. Din acest punct de vedere, susținem Proiectarea sistemelor de agricultură pe principii agro-ecosistemice, în conformitate cu particularitățile pedoclimatice, economice și sociale ale fiecărei unități de producție agricolă și regiuni de dezvoltare a României, precum și a Agriculturii Ecologice, singura careia îi pasă atât de mediul înconjurător și de climă, cât și de veniturile unităților de producție și de bunăstarea fermierilor.

Birocrația este principala piedică​
a.2. Excesul de birocrație, ca obstacol principal ce împiedică PAC, iar la noi Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) să-și atingă cu succes obiectivele.
b. O mai bună distribuție a sprijinului
În România, toate unitățile de producție agricolă și agroalimentară au nevoie de sprijin, dar cel mai mult au nevoie de sprijin fermele familiale, deoarece în toate țările dezvoltate membre UE domină acest tip de ferme. Până acum, fermele familiale au primit doar sprijin direct, prin subvenție, și nu au primit sprijin pentru achiziționarea de utilaje agricole corespunzătoare, ca tip și dimensiune, particularităților agro-productive. În majoritatea cazurilor, subvenția dată fermelor mari este urmare a terenurilor arendate de la micii proprietari. Fermele familiale constituie singura soluție pentru salvarea satelor din România, deoarece aceste ferme le vor moșteni, printr-o politică adecvată, tinerii care au părăsit sau vor părăsi mediul rural. Și poate că susținerea fermelor familiale va impune acordarea aceluiași nivel de sprijin ca și în țările dezvoltate ale UE.
Acest sprijin trebuie însă acordat indiferent de tipul și mărimea unității agricole, pe criterii de performanță ecologică, economică și socială.
c. Accent sporit pe cunoaștere și inovare
Cercetarea și Inovarea constituie cel mai important factor de progres al oricărei ramuri economice, inclusiv al producției vegetale, zootehnice și agro-alimentare. Așa cum se știe, UE are o direcție de cercetare care inițiază și coordonează programe și proiecte de cercetare, aș putea spune de top, la care pot participa unitățile de cercetare din țările membre, în consorții de specialitate. De asemenea, MADR și Ministerul Cercetării din România au aceleași model de organizare în materie de cercetare, cu excepția fondurilor alocate, care sunt mult mai mici.

Producătorii agricoli nu sunt consultați cu privire la tematica de cercetare

Noi am observat însă unele aspecte care sunt de neînțeles:
– Dreptul de proprietate intelectuală pe anumite rezultate de cercetare, în special din domeniul geneticii și ameliorării plantelor și animalelor, deși aceste rezultate au fost obținute prin finanțare din fonduri publice UE și/sau naționale;
– Tematica de cercetare din România este propusă, de obicei, de MADR, Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS) și unități de cercetare fără o consultare a producătorilor agricoli sau a organizațiilor profesionale ale acestora. În acest context, propunem ca fiecare proiect de cercetare să fie însoțit de o scrisoare de susținere din partea producătorilor agricoli sau organizațiilor profesionale ale acestora.
În ceea ce privește Inovarea, UE are o astfel de structură, intitulată European Innovation Partnerships (EIP-AGRI), care susține parteneriatele ”Cercetător/Consultant – Fermier/ Procesator – Comerciant”, în vederea promovării tehnologiilor moderne și inovative.
De asemenea, la noi lipsește și consultanța agricolă și, ca atare, transferul rezultatelor din cercetare-inovare se face neadecvat și foarte încet.
d. Remedierea deficiențelor structurale și pentru a promova bioeconomia
În acest context, un program special de susținere a fermelor mixte (agrozootehnice, agroindustriale) sau integrate (vegetale – zootehnice – industriale și comerciale) ar fi soluția ideală pentru dezvoltarea rurală.
În acest caz, plățile directe pe fiecare sector de producție agricolă, sporite suplimentar, proporțional cu numărul de activități diferite, ar putea fi unul dintre instrumentele cel mai la îndemână. De asemenea, spriji-nirea înființării de bănci ale fermierilor ar eficientiza și mai mult veniturile acestora.
e. Atragerea de noi fermieri
Pustiirea satelor de tineri este o realitate cruntă, de care se plâng toți fermierii din România, pentru că nu mai găsesc forță de muncă locală. Iar dacă avem în vedere și abandonul școlar, forța de muncă capabilă să mânuiască complicatele mașini agricole este inexistentă.
Programul de atragere și formare profesională a tinerilor care să lucreze în agricultură, zootehnie, industrie alimentară, comerț etc., în primul rând a celor care mai sunt în satele românești și apoi a celor plecați, asigurându-le însă condiții cel puțin ”ca afară”, este cheia dezvoltării rurale și chiar a existenței României.
Cred, de asemenea, că trebuie avute în vedere și experiența și dorința agricultorilor ecologiști din România de a sprijini Viitorul Alimentației, Agriculturii și Dezvoltării Rurale în UE.”

Leave a Reply

Your email address will not be published.