CONFUZIA ECO-BIO-ORGANIC-NATURAL-TRADIȚIONAL. – conf. univ. dr. Costin LIANU

CONFUZIA ECO-BIO-ORGANIC-NATURAL-TRADIȚIONAL. – conf. univ. dr. Costin LIANU

CONFUZIA ECO-BIO-ORGANIC-NATURAL-TRADIȚIONAL. ROLUL FILIERELOR DE PRODUSE ECOLOGICE ÎN DEZVOLTAREA PIEȚELOR

conf. univ. dr. Costin LIANU
General Manager USH Pro Business
www.ushprobusiness.ro

Termenii “bio”, ”ecologic” şi ”organic”, pentru cei inițiați, se referă la metode identice în cultivarea, creşterea sau realizarea unor produse pentru care nu s-au folosit substanţe chimice de sinteză, nu au avut lor intervenţii de natură genetică sau de stimulare a creşterii, iar provenienţa acestora este certificată de către organisme autorizate. Este valabil atât pentru ceea ce consumăm, cât și pentru produse cosmetice cu care corpul nostru intră în contact direct. Mai mult, sunt încercări de extindere a acestor metode și pentru alt gen de produse, precum mobilă sau produsele de îmbrăcăminte, dat fiind contactul lor direct cu organismul uman. Agricultura ecologică, așa cum este numită oficial la noi, este un termen protejat şi atribuit de Uniunea Europeană (UE) României pentru definirea acestui sistem de agricultură și este similar cu termenii ,,agricultură organică” și ,,agricultură biologică”. Aceștia din urmă sunt utilizați în alte state membre, dar și la noi de unii producători sau asociații de producători. Oficial, în România se utilizează terminologia de ”Agricultură Ecologică” (cu prescurtarea ”AE”), în timp ce termenul ”organic” este folosit cu precadere in lumea anglo-saxonă. În spaţiul comunitar european este preferată atât titulatura de ”bio” (de la biologic), cât şi ”eco” (de la ecologic), dar numeroase țări europene folosesc și termenul ”organic”, pentru a fi mai pe înțelesul consumatorilor din SUA și Canada, de exemplu.
Dacă, pentru cei inițiați, aceste lucruri par evidente și simple, pentru marea masă de consumatori confuzia persistă. Dintr-o perspectivă de branding însă, ceea ce contează până la urmă este ceea ce gândim noi, în calitate de consumatori. Iar sub acest aspect se face foarte puțin pentru a educa piața. Un aspect și mai negativ al confuziei este că, pe lângă cei trei termeni similari, se strecoară în mintea multora și asocierile nefaste cu etichetele de ”produs natural” sau chiar ”tradițional”. Cei care produc și desfac astfel au tot interesul în transferarea de sensuri dinspre eco-bio-organic spre natural sau naturist sau tradițional. Evident, este vorba de profit, prin inducerea în eroare a consumatorului, întrucât produsul natural sau tradițional este comercializat destul de frecevent inclusiv cu conţinut de aditivi şi conservanţi, interziși în sistemul pur ecologic şi nefiind certificat ecologic.
Astfel, piaţa de produse alimentare şi cosmetice eco-bio-organice este afectată de cei care, deși descoperă avantajele produselor ecologice atât pentru sănătate, cât şi pentru protejarea mediului înconjurător, le pot confunda cu “intruși” care pot profita de pe urma confuziilor. Astfel, decizia de cumpărare este viciată.
Cine poate schimba deciziile de cumpărare?
Evident, consumatori responsabili prin informare continuă şi prin alegeri în cunoștință de cauză pot determina schimbarea. Atunci când cumpără un produs, aceştia sunt primii care se pot preocupa de protejarea sănătăţii lor.
Consumul de produse organice este însă o opţiune generată de educație asupra modului de fabricare a produselor și a ingredientelor pe care acestea le conțin. Educația continuă în acest sens presupune o mișcare ecologică de masă.
Consumatorii singuri nu vor avea puterea să elimine din alimentaţie produsele în a căror compoziţie regăsim o listă lungă de substanţe chimice de sinteză, a celor care conţin coloranţi şi conservanţi artificiali, potenţiatori de aromă sau grăsimi trans (care nu pot fi absorbite de organism, intoxicând celulele şi perturbând metabolismul şi digestia). Resemnarea în faţa agresivității ingredientelor chimice din compoziţia produselor presupune implicarea statului, a mass-media și a producătorilor înșiși. Aici este însă marea problemă. Puține state chiar se implică activ și chiar manifestă o poziție ambiguă față de produsele modificate genetic. La noi nu se poate vorbi deocamdată de o coerență în abordarea măsurilor de politică ecologică și de o preocupare constantă de a elimina confuziile. În astfel de situații, pe lângă rolul activ al mass-media de clarificare, presiunea producătorilor ar trebui să fie exemplară. Din păcate, și aici constatăm o fragmentare a structurilor asociative în domeniu și o lipsă fundamentală de abordare a filierelor de produs. Disputele dintre aceste structuri se cantonează adesea pe cine se definește „bio” sau cine se definește „ecologic” sau „organic” și mai puțin pe delimitarea clară de produsele „naturale” sau „tradiționale” sau alte variante care trimit la alimente românești care nu dispun de standardele ecologice de sănătate. Mișcările noastre asociative suferă sub acest aspect, fiindcă adună laolaltă structuri asociative diferite, în care se afiliază puțini dintre operatorii eco-bio-organic existenți și, în plus, cu game de produse de acest gen total diferite, cu lanțuri valorice diferite. Și astfel confuzia consumatorilor se menține, cu atât mai mult cu cât o parte dintre aceste structuri nu delimitează ele însele interesele celor strict certificați organic de cele ale producătorilor fără astfel de certificări.
În acest context, producătorul care face eforturi susținute pentru a primi certificarea de ”produs ecologic” poate fi frustrat de faptul că alții se confundă cu el. Într-adevăr, producătorul ecologic trebuie să parcurgă o perioadă de conversie de minimum doi ani pentru o cultură, aceasta să fie produsă fără pesticide convenţionale (inclusiv erbicide), fără îngrăşăminte sintetice (stimulatori şi regulatori de creştere), nămol de epurare sau radiaţii ionizante, fără să fie folosite organisme modificate genetic. Iar respectarea acestor norme este verificată periodic de către organisme de certificare acreditate.
La fel, animalele crescute în mod ecologic trebuie să aibă acces la terenuri ecologice de păşunat, să primească hrană ecologică şi nu primească hormoni de creştere şi antibiotice.
În ceea ce priveşte produsele alimentare procesate, pentru a primi titulatura de ”ecologic”, ”organic” sau ”bio” este necesar că acestea să conţină cel puţin 95% ingrediente organice, iar folosirea aditivilor şi a substanţelor de sinteză este atent restricţionată.
Nu în ultimul rând, produsele cosmetice ecologice oferă în genere o garanţie a siguranţei pentru consumatori şi mediu, atât din punct de vedere al originii naturale a ingredientelor, cât şi datorită procedeelor de fabricaţie folosite, prin excluderea proceselor considerate ca poluante sau periculoase. În contrapartidă, produsele cosmetice standard includ în compoziţia lor ingrediente sintetice, petrochimice sau de origine animală.
Soluția filierelor de produs eco-bio-organic
În opinia noastră, crearea filierelor de produs în domeniu este o primă șansă pentru lansarea pieței bio. În acest sens, deși există Hotărârea Guvernului nr. 1.068 din 23 septembrie 2009 privind organizarea şi funcţionarea organizaţiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare (OIPA), filierele de acest gen nu au fost organizate pe sectorul ecologic.
Deși au fost încercări de organizare în cadrul filierei produsului agroalimentar ecologic producţia, procesarea, depozitarea şi comercializarea produselor agroalimentare – nu s-a reușit gruparea unui minimum necesar (o treime) din organizaţiile profesionale și producătorii de pe filiera produsului agroalimentar ecologic. Astfel, la nivel naţional, pentru filiera produsului agroalimentar ecologic nu este recunoscută OIPA din cauza lipsei de preocupare şi reprezentativitate.
Trebuie spus că OIPA este considerată reprezentativă la nivel naţional în cazul în care membrii organizaţiilor profesionale care o compun reprezintă, în expresie valorică, cel puţin 30% din activităţile economice de producţie, procesare şi comercializare raportate la totalul valorii activităţilor economice de producţie, procesare şi comercializare la nivelul filierei produsului agroalimentar, ceea ce nu a fost posibil de dezvoltat de structurile asociative din domeniu din cauza fragmentarii lor.
Pierdem astfel șansa de a organiza mai bine piața și de a elimina confuziile menționate la începutul articolului. Privind cu optimism înainte, putem însă observa că producătorii înșiși s-au maturizat și au început să înțeleagă importanța organizării pe filiere de produs ecologic. Organizarea pieței începută de la acest nivel, al micilor fermieri, este o adevărată șansă ce nu trebuie ratată.

Leave a Reply

Your email address will not be published.