HORTICULTORII DE LA BAYER PREFERĂ COMBATEREA BIOLOGICĂ!

HORTICULTORII DE LA BAYER PREFERĂ COMBATEREA BIOLOGICĂ!
Adriana Bunea

 

Pentru orice agricultor alegerea soiurilor și efectuarea la timp și în mod corespunzător a lucrărilor necesare reprezintă problemele care, probabil, suntcel mai ușor de rezolvat. Mult mai complicate sunt chestiunile legate de protecția culturilor. O boală sau atacul unor dăunători poate însemna o pierdere de până la 100% din cultură, în situații extreme. Pentru cei care practică agricultura ecologică, această chestiune apare ca fiind și mai greu de rezolvat. Pentru un fermier obișnuit gama de fungicide și insecticide existente pe piață este un instrument destul de eficient și la îndemână. În schimb, în culturile bio utilizarea majorității acestor produse este interzisă. Desigur, există și produse permise, dar nu întotdeauna este de dorit aplicarea lor. Deși pare o situație aparent fără ieșire, soluția există, cel puțin în domeniul legumiculturii. Și, culmea, am văzut-o aplicată și recomandată de o companie aparținând unuia dintre giganții mondiali ai producătorilor de pesticide. Este vorba despre Seminis, membru, alături de Koppert, al Universal Group. Aceasta din urmă aparține companiei Monsanto, achiziționată de curând de către concernul Bayer. Considerăm că nu este cazul să insistăm în detalierea a ceea ce înseamnă pentru producția de substanțe chimice, de uz agricol sau nu, firma Bayer. În schimb, apare cu atât mai grăitor faptul că Seminis, departamentul de horticultură al acestui concern, nu utilizează în centrul său de încercări de la Puchenii Mari (jud. Prahova) și nici nu recomandă partenerilor săi, insecticidele. În locul lor preferă combaterea biologică a insectelor dăunătoare.

Aceeași soluție a fost adoptată și în privința polenizării!

Soluție contra imunizării tripsului

La Puchenii Mari se află, așa cum deja am spus-o, Centrul de Testare al Seminis. În acest loc, toate semințele de legume ce se doresc a fi introduse pe piața din România sunt testate vreme de doi până la patru ani. Motivele principale sunt două. Primul dintre ele este acela de a vedea cum se comportă în condițiile specifice zonei respective și dacă dau rezultatele scontate. Al doilea este că ele pot fi prezentate fermierilor pe viu, astfel încât aceștia să le poată introduce în culturi la fermele lor după ce le-au văzut „la lucru”. Pe lângă semințe, fermierilor le este oferită și tehnologia necesară culturii respective.

După cum ne-a spus d-na Valeria Tudor, coordonatorul Centrului de Testare, de  ceva vreme combaterea insectelor dăunătoare se face biologic. În loc de insecticide se folosesc alte insecte. Hrana acestora constă în exclusivitate în ouăle și larvele altor insecte, în special ale tripsului.

De câțiva ani încoace, majoritatea horticultorilor au asistat neputincioși la procesul de imunizare a tripsului la mai toate insecticidele existente. An de an au fost siliți să mărească dozele, concentrațiile și numărul de tratamente. Rezultatele, însă, s-au lăsat așteptate.

În ceea ce-i privește pe practicanții agriculturii bio, aceștia au trebuit să suporte pierderi tot mai mari de recoltă.

Ca și cum creșterea rezistenței nu ar fi fost de ajuns, schimbările climatice au făcut și ele ca populația de insecte dăunătoare să nu mai respecte o anumită ciclicitate. Temperaturile ridicate, venite timpuriu, au făcut ca generațiile de dăunători să se succeadă mai rapid și mai de timpuriu.

În aceste condiții, doar combaterea biologică a putut ține pasul cu transformările intervenite. Practic, prădătorii își reglează ciclul de dezvoltare și populația în funcție de hrana pe care o au la dispoziție. Adică în funcție de populația de insecte dăunătoare. Caracteristic acestor corelări de populații între cele două tipuri de insecte este că au o dinamică foarte rapidă, efectele fiind vizibile imediat. ”Ceea ce este însă foarte important”, spune d-na Valeria Tudor, „este ca plantele din solar să beneficieze de această protecție încă din faza de răsad. Astfel ele se vor putea dezvolta în condiții optime, fără a mai suferi atacuri.” Conform spuselor domniei-sale, pe lângă trips, prădătorii combat și musculița albă de solar și păianjenul roșu.

 

O soluție eficientă și fără riscuri

O altă aplicație de succes a acestei metode de combatere am văzut-o la Gheorghe Doja, în solariile Cooperativei Agricole din localitate. Acolo, se cultivă în special ardei Kapia și gogoșari. De mai mulți ani, metoda de combatere a insectelor dăunătoare o reprezintă prădătorii. „Fiind vorba în special despre trips și păianjeni, și mai puțin despre afide și omizi, ne-am axat pe doi dintre cei patru gândăcei folosiți în mod curent”, a explicat dl. Mircea Cheșu, reprezentant al firmei Koppert, membră a Universal Group. „Este vorba despre  un gândăcel care stă pe floare și un păduche care se instalează pe frunze. Unicul scop în viață al acestor două insecte este să caute și să mănânce larvele în stadiile I și II și ouăle de trips”, a mai spus reprezentantul companiei.

Instalarea prădătorilor se face o dată pe an și nu cere prea mult timp.  Concret, din loc în loc se instalează niște cutiuțe de carton, pe plante, cam 15/ 1.000 m.p. În ele se pun gândăceii, care se livrează în flacoane. Gândăceii dintr-un flacon ajung pentru a popula cca. 2.000 m.p. Imediat ce sunt lansați, prădătorii intră în acțiune.   Dacă au condiții bune, populația lor crește exponențial, în dauna celei de insecte dăunătoare. Momentul optim de instalare, în opinia d-lui Cheșu, este acela în care planta are o floare și trei – patru frunze.

Costul pentru 1.000 m.p. de solar este de cca. 1.300 RON. Trebuie avut în vedere că acesta este unicul preț, prin comparație cu insecticidele clasice, la care pe lângă prețul substanței se adaugă și costul utilajelor necesare și al manoperelor aferente fiecărui tratament.

Pentru protecția culturilor din câmp deschis, cantitatea de prădători necesară este de două până la trei ori mai mare. „Din păcate, în România, nefiind plătită calitatea bio, nu merită întotdeauna adoptarea acestei soluții în medii neprotejate”, este părerea specialistului.

Există încă fermieri care se tem că, la un moment dat, prădătorii ar putea deveni periculoși pentru culturi. Tuturor acestora, specialiștii le-au explicat că nu există în nici o situație un astfel de pericol. Prădătorii se hrănesc numai cu ouăle și larvele insectelor dăunătoare. Dacă acestea dispar, atunci dăunătorii dispar și ei, din cauza lipsei hranei.

O altă soluție bio adoptată este legată de polenizare. În locul biostimulatorilor, sunt utilizați bondarii. „Randamentul acestora este mai ridicat decât al oricăror substanțe, mai ales în perioadele mai reci și în zilele neînsorite de la începutul primăverii”, ne-a asigurat d-na Valeria Tudor, în urma experienței acumulate în centrul pe care îl conduce.

Așadar, pentru toți cei care aveau nevoie de un îndemn și de un exemplu în plus, iată-l: divizia de horticultură a unuia dintre vârfurile chimiei mondiale preferă combaterea biologică a insectelor!

Leave a Reply

Your email address will not be published.