Un mare jucător pe piața cerealelor începe să investească în ecologic

Un mare jucător pe piața cerealelor începe să investească în ecologic
Sandra Popa

 

Încă nu ați auzit nimic despre Moldova Farming, însă în scurt timp se va impune pe piața cerealelor cultivate în sitem ecologic. Asta spune Cătălin Grigoriu, investitorul care a decis ca din 7.000 ha cultivate în convențional să treacă 10% din suprafață în ecologic. Și-a propus să făcă performanță mergând pe mâna specialiștilor, dar mai ales pe tehnologia bazată pe un management riguros oferit de agricultura de precizie.

 – Vă propun să începem interviul cu o scurtă prezentare a dumneavoastră, cine este Cătălin Grigoriu și care este background-ul profesional pe care îl aveți?

– M-am născut în Bacău, dar în 1996 am plecat cu părinții în Canada. Background-ul meu este unul financiar, am făcut studiile în Canada, la Universitatea din Montreal cu specializare în finanțe. M-am întors în România, în 2002, și, împreună cu părinții mei, am deschis o companie care se numea Comfert, ce a devenit  lider pe piața inputurilor agricole. Această companie a fost vândută ulterior, în 2015 unei companii din Irlanda. Am fost și încă mai sunt acționar cu 50% în Pambac, dar voi vinde aceste acțiuni partenerului meu, pentru a mă concentra pe agricultură. Una peste alta, am 20 de ani de experiență în agribusiness.

– Toate acțiunile dumneavoastră au condus spre agricultură, însă mă gândesc că în spatele unor decizii sunt de obicei și resorturi sentimentale, ceva ce poate pleacă din familie, la dumneavoastră cum a fost?

– Mi-am început afacerile cu vânzarea de îngrășăminte chimice pentru că tatăl meu fusese director la Combinatul Chimic Bacău. Aceasta a fost puntea de legătură. Apoi, având compania care vindea îngrășăminte chimice, m-am gândit că o fermă vegetală ar fi un debușeu pentru stocurile pe care le aveam. Dar, dacă la început a fost doar o soluție pentru a valorifica stocurile de îngrășăminte pe care le aveam în compania de vânzări, acum, întradevăr, m-am îndrăgostit de agricultură. Am început să o înțeleg, să-i văd potențialul.

– Când ați început să investiți în agricultură?

– Cu producția vegetală am început în 2009-2010. Așa că am început activitatea cu 500 ha, dar am crestut încet, încet și toate terenurile pe care le-am luat au fost suprafețe care nu fuseseră lucrate de la revoluție până atunci, în 2010. Am luat cele mai proaste terenuri de care nimeni nu s-a atins, pentru că fermierii care aveau tradiție în agricultură le luaseră deja pe cele bune.

– Și ați reușit să le transformați în terenuri productive înțeleg…

– Da, cu investiții și eforturi uriașe. Erau zone pline de stuf, bolovani, albii de râu, zone mlăștinoase, zone înalte, unde și acum cu greu poți urca, dar în acest moment pământurile sunt ca în palmă. Bineînțeles, ca de obicei în România, timp de 20 de ani acele terenuri nu le-a dorit nimeni, dar după 2-3 ani, după ce le-am preluat, toți vecinii și le doreau.

– Și ce ați făcut, v-ați dotat cu utilaje? Cât v-a costat ambiția de a transforma un teren neproductiv  într-unul agricol?

– Până în prezent am investit 10 milioane de euro doar în utilaje agricole. Acum suntem dotați corespunzător. Revenind la suprafața pe care o lucrăm, trebuie să spun că acum avem în exploatare 7.000 ha, din care 700 ha în proprietate și 6.300 ha în arendă. Îmi dau seama că pentru zona unde activez eu, în Moldova, doar printr-o organizare exemplară și prin foarte multă inteligență putem avea rezultate decente. Asta pentru că terenul este de categoria a III-a, nu se compară cu terenurile din Bărăgan, inputurile, toate sunt mai scumpe, pentru că trebuie să punem la socoteală transportul Constanța-Bacău sau Neamț. Aici producțiile de cereale sunt tot timpul mai ieftine, pentru că transportul este în dezavantajul nostru. Vă dați seama, dacă în zona Călărași la grâu 8 tone/ha a devenit ceva normal, la noi când facem 5,5 tone/ha este o performanță. Și nici nu avem deocamdată culturi irigate.

– Cum răzbateți totuși, cum compensați acest handicap?

– Investim în soft-uri de management al fermei, care să ne permită o evaluare rapidă și continuă a afacerii din toate punctele de vedere. Ne numărăm prince cele 10 firme din România care au  implementat SAP. Vorbim de un program premium, un fel de Rolls Royce, dacă am face o comparație în domeniul auto. Este extrem de scump, poate ajunge la o jumătate de milion de euro doar implementarea. Din acest punct de vedere, al dotărilor IT, suntem probabil în topul firmelor. Mai nou, am investit în siguranță și în securitate, în sonde , camere video wireless pe fiecare tractor, combină, GPS-uri performante, imagini satelitare. Investim în așa-zisa agricultură de precizie. Am făcut un abonament pentru imagini satelitare, acum căutăm soluții pentru ceea ce gândesc că va fi viitorul în agricultură, și anume ne dorim să introducem cât mai mulți senzori în procesele cheie din această activitate. Senzori care pot fi monitorizați și care, cu ajutorul unei aplicații cum este SAP, pot da rapoarte complexe, mult peste ceea ce putem noi gândi și analiza. În perioada în care trăim accesul la informație este suficient, avansul tehnologic este uriaș, numai că noi oamenii nu mai avem capacitatea de a le analiza, a le înțelege și a lua deciziile potrivite. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de aplicații gen SAP, care să ne ofere aceste informații.

– Auzisem de acești senzori în zona depozitării, în silozuri înțeleg că sunt foarte utili.

– Da, dar se pot pune pe sistemele de irigare, pe utilajele agricole, peste tot, nu cred că este activitate agricolă în care să nu aibă aplicabilitate. Cu ajutorul lor afli la ce adâncime ai semănat, poți avea o distribuție variabilă a îngrășămintelor. Deci, încet, încet, tehnologia este ca un univers nou care va transforma pe deplin agricultura româneasca. Agricultură de precizie, total digitizată va aduce pe termen lung mari beneficii, o economie de costuri, o transparență mai mare afacerii și un control net superior.

– V-ați asumat o mare provocare lucrând terenuri mai puțin fertile.

– Da, pentru că nu am vrut să intru peste niciun vecin fermier pentru a-i cumpăra terenul sau contractele de arendă. Ba chiar, în acest an, am renunțat la 600 ha de teren care s-au dovedit a ne purta ghinion și spun asta pentru că sunt zone unde nu mai dovedim lupta cu porcii mistreți și alte zone unde nu mai dovedim lupta cu etnia rommă. Pe de o parte este foarte frustrant să vezi cum turme cu 100-200 de mistreți îți distrug cultura, iar pe de altă parte există o discrepanță uriașă între ceea ce ne dorim să implementăm și realitatea românească, extrem de primitivă, pentru că nu se mai pune problema de furturi, ci de tâlhărie la drumul mare.

– Cum aflați de ultimele tendințe din IT cu aplicabilitate în agricultură?

– Întotdeauna mă informez, citesc reviste de specialitate, caut informație. Dacă vrei să-ți pui amprenta într-un domeniu, nu poți face ceea ce fac ceilalți, trebuie să faci ceva diferit pentru a avea un avantaj competițional în viitor. Bătaia pe pământ în România este ceva de neimaginat, iar răutatea la care au ajuns să recurgă oamenii pentru a avea pământ este de domeniul fantasticului. Sper, totuși, copiii mei să ducă afacerea mai departe în alte condiții, pentru că eu, chiar dacă am 42 de ani, sunt o generație de sacrificiu.

– Lucrați deja 7.000 de hectare, ce impact a avut această experiență până acum?

– Concluzia mea este că fiecare an este diferit, este o imensă provocare. Contează mult să fii echilibrat pe termen lung, pentru că dacă ai un an profitabil nu poți arunca profitul pe fereastră, te poți aștepta ca în următorii 3 ani să fie total nerentabil. Pe o medie multianuală agricultura mi se pare un domeniu extrem de profitabil, dar cu multă chibzuință. Ținând cont că în Europa un profit bun pentru o companie non-agricolă înseamnă 4-5%, iar un randament de peste 7% este extraordinar, ceea ce oferă agricultura poate fi dublu sau chiar triplu ca valori. De aceea, agricultura este un domeniu mult visat de mulți antreprenori. Este un domeniu riscant, dar nu putem fi ipocriți. Cu un management al riscului adecvat este profitabilă, dar, cu o singură condiție, fermierii să primească subvenția ca și până acum. Altfel, în condiții de plafonare, cum se discută la nivel european s-ar ajunge la falimentarea fermelor mari din România. Și asta aș vedea-o efectiv ca o subminare a economiei naționale. Dacă se va întâmpla asta, toate fermele de la 2.000 ha în sus  intră în faliment, nu au cum să reziste.

– Care este structura de culturi, ce cultivați și de ce ați ales aceste culturi?

– Noi facem agricultură tradițională, convențională, mergem pe rapiță, grâu, floarea-soarelui, porumb, soia, ocazional mazăre și orzoaică.

–  Cum a fost ultimul an agricol, 2016-2017?

– Anul trecut a fost unul decent, normal. La grâu ne-am închis cu 5,2 tone, la rapiță cu 3,1 tone, la floare cu 3 tone, iar la porumb am avut o medie de 8 tone.

– Cum apreciați că se va încheia anul acesta agricol? Puteți estima niște producții?

– Deși anul se prefigura a fi unul bun, seceta din aprilie – mai a fost un prim semnal de alarmă, iar apoi ploile neîncetate (trei ploi pe zi, timp de o lună și jumătate) ne-au afectat drastic. Astfel, rapița am început să o recoltez cu 3,2 tone/ha, dar ne-am închis cu 1,8 tone/ha, pentru că s-a scuturat toată și am recoltat pe parcursul a 45 de zile. Grâul l-am recoltat la 8-9% grad de încolțire, cu masa hectolitrică 62 și doar la grâu am contabilizat pierderi de 1,4 mil. lei. Trebuia să producem grâu de sămânță, circa 4.000 de kg/ha și am ajuns să producem grâu în condiții optime doar 400 kg/ha. Deci pe partea culturilor de toamnă, rapiță și grâu a fost un dezastru. În schimb, aceste ploi ar trebui să ne ofere avantajul unor producții mai mult decât decente la culturile de primăvară. Mă aștept să închid soia 3,3- 3,5 t/ha, floare-soarelui cu un minim de 3,3 t /ha și porumb cu 10 t/ha. Asta în medie, pentru că, în mod cert, voi avea sole cu 4,5 t la floare și la soia, cu 14 t la porumb, dar din cauza furturilor, a mistreților și a grindinei în unele zone, se ajunge la media amintită. Una peste alta, prețurile la cereale, iar nu putem fi ipocriți, sunt extraordinare.  Suntem salvați de dezastrul din Europa de Vest și seceta prelungită din această zonă. Prețurile sunt cu 30-40, chiar 50% mai mari decât în anii trecuți. Vorbim de recorduri de preț în ultimii 5 ani, chiar dacă creșterile de preț din Europa nu s-au transpus și într-o creștere similară a prețurilor din România. Dar contează dacă ai avut curajul să faci un contract features, contează tot managementul unei ferme, pentru că nu se poate da un preț bun de pe 1 ianuarie pe 31 decembrie. Sunt momente când prețurile sunt mai atractive și cu atenție, disciplină, analiză și acces la informații poți fi oarecum aproape de acele momente ideale de cumpărare de inputuri sau vânzare de cereale.

– Aveți astfel de contracte?

– Da, noi absolut toată producția agricolă am vândut-o pe baza unor contracte features. Acum nu ne rămâne decât să recoltăm. Vindem către tread-eri, dar și procesatori locali.

– Am aflat în premieră că urmează să investiți în agricultura ecologică. Ce v-a făcut să luați această decizie?

– Întradevăr îmi doresc să diversific activitatea agricolă. Vom investi în irigații pe circa 200 ha în Vrancea, unde vom produce sămânță de porumb. Vom continua să producem sămânță de grâu, pentru care am investit într-o instalație de selectare și tratare semințe. Tot făcând acest plan de diversificare, am decis că nu vorbim de riscuri foarte mari dacă 10% din suprafața cultivată, adică 700 ha, le vom aloca ecologiei. Al doilea considerent, având copii chiar îmi doresc din suflet ca ei să locuiască într-o țară mai curată și să aibă acces la o mâncare mai sănătoasă. Dar nu pot fi ipocrit și să nu recunosc că în timp ce cu un ochi vedeam și partea bună a ecologiei, cu celălalt ochi vedeam totuși și un potențial beneficiu financiar. Acum există o gamă variată de inputuri agricole ecologice destul de mare care să-ți permită producții mari la hectar, iar subvenția care motivează fermierii să lucreze în sistem ecologic este destul de convingătoare.

– Unde se află suprafațele agricole pe care le veți trece din convențional în ecologic?

– Vor fi 600-700 ha pe raza județelor Neamț și Bacău.

– Ce culturi ați ales pentru agricultura ecologică și după ce principiu?

– În perioada de reconversie încă analizăm, dar probabil cu lucernă, grâu, pentru că principala problemă în ecologic este combaterea buruienilor. Vom încerca să găsim mijloace de combatere a lor mecanic, dar și printr-o rotație a culturilor care să ne permită o combatere mai adecvată. Încă luăm în calcul diferite scenarii. Perioada de reconversie va începe chiar din lunile septembrie – octombrie ale acestui an.

– Care credeți că vor fi punctele nevralgice ale fermei ecologice?

– Din punctul meu de vedere, combaterea buruienilor, apoi trasabilitatea acestor produse ecologice. Chiar dacă implică niște investiții suplimentare nu este o provocare, ci un lucru asumat, pe care vom merge până la capăt.

– Ați făcut un studiu de piață sau cum v-ați orientat în alegerea paletei de culturi?

– Există o asociație a produ-cătorilor ecologici, am intrat în legătură cu dânșii, ne-au fost recomandate persoane de o excepțională calitate și umană și profesională, ținem legătura cu acești oameni, suntem sfătuiți pas cu pas cu privire la produsele cele mai performante, la piețele de desfacere. Am fost și la un târg în Israel tocmai pentru a vedea cu ochii mei dacă există o piață de desfacere pentru produse ecologice.

– Considerați agricultura un domeniu profitabil?

– Categoric da. Este mult de muncă, sunt riscuri uriașe, iar din punctul meu de vedere profitul nu trebuie măsurat sau analizat decât ca o medie multianuală, pentru că vor fi ani în care orice ai face natura va juca împotriva ta și ani în care totul va merge strună. Clar avem un dezavantaj față de colegii din Bărăgan.

– Ce mesaj aveți pentru românii care ar vrea să investească în agricultura ecologică?

– Tot ceea ce pot spune acum este că testez apele. 10% din suprafață am alocat-o agriculturii ecologice, dar cred că România are un potențial extraordinar în a deveni lider european pe partea produselor agricole. Să nu uităm, costurile pe hectar în vestul Europei sunt mult mai mari decât la noi. De aici potențialul României. Mi-aș fi dorit un ajutor din partea Statului pentru irigare.

Leave a Reply

Your email address will not be published.