SINGURUL CARE POATE HOTĂRÎ UN ALT FEL DE AGRICULTURĂ ESTE CONSUMATORUL!

SINGURUL CARE POATE HOTĂRÎ UN ALT FEL DE AGRICULTURĂ ESTE CONSUMATORUL!
Agricultura durabilă și viața fără pesticide este un deziderat al consumatorilor europeni deoarece aceștia sunt convinși că pesticidele dăunează atât polenizatorilor, cât și celorlalte vietăți, incluzând aici și omul. Pe lângă aceasta, consumul din ce în ce mai crescut al substanțelor de sinteză în agricultura convențională pare scăpată de sub control, fluturând stindardul asigurării hranei.

 

Agricultura ecologică nu se limitează la renunțarea la substanțele de sinteză

Așa susține Gyso von Bonin, un fermier din Ruthen, Sauerland – undeva în centrul Germaniei. „Agricultura organică e mult mai complexă. Pe scurt, e vorba de patru puncte principale: rotim culturile într-un mod unic; tratăm cu mare atenție problema combaterii buruienilor; producem compost și semințe, care au o mare importanță. Se face o selecție foarte riguroasă și precisă: sămânța potrivită pentru locul potrivit”.

Cât privește realitatea aceasta, profesorul Emerit Marc Dufumier (predă agronomia la Universitatea de Agronomie din Franța) o spune destul de plastic: „Agroecologia este ce agronomia nu ar fi trebuit niciodată să înceteze să fie!”. Conform acestuia, „în vederea creșterii perioadei de fotosinteză ar trebui folosite perdelele vegetale, pentru a intensifica procesul de transpirație. Perdelele sunt și un adăpost pentru gărgărițe, care neutralizează afidele. Astfel nu mai este nevoie de folosirea insecticidelor. Iar în iarba de sub gardul viu trăiesc coleoptere, care neutralizează limacșii.” Obiectivul fermierului care practică o agricultură ecologică nu se mai raportează doar la plantele de cultură, ci la un întreg ecosistem complex modificat de către el, dar care este mult mai puțin fragil decât în agricultura convențională (industrială), susține profesorul francez.

 

Sustenabilitatea acestui tip de agricultură este însă principalul ei argument!

Europa a început să zărească luminița de la capătul tunelului însă asaltul multinaționalelor lungesc nepermis de mult deciziile. Ori pur și simplu transformă măsurile care păreau bune, în cataplasme cu muștar puse la un picior de lemn. Măsurile de agromediu și interzicerea neonicotinoidelor sunt câțiva pași timizi spre o agricultură de durată. Și deși toată lumea este convinsă de acest aspect, inclusiv cei care practică agricultura de tip intensiv, totuși principiul profitului de moment privează în fața principiului profitului pentru mai multe generații. Exploatarea intensivă, uneori folosind monocultura, duce la costuri din ce în ce mai mari pentru realizarea recoltelor dar, din păcate, duce și la sărăcirea solului, chiar și completa scoatere din circuitul agricol prin sărăturare și deșertificare. Sau prin dispariția bacteriilor de sol, cele care fac ca pământul să ofere viață plantelor. Aici pot să mărturisesc că trebuie privit cu atenție la fermierii care au ferme de familie de secole. În aceste entități economice sunt extrem de puțini cei care să nu țină seama de sustenabilitatea activității lor. Intervin cu materii organice, lasă locurile să se odihnească, practică o agricultură cu fața la sol. Pentru că pământul e, pentru ei de generații, sursa de venit. Izvorul vieții!

 

Glifosatul este „probabil cancerigen” – susțin unii cercetători la nivel mondial

IARC (Agentia Internațională pentru Cercetarea Cancerului) ca și Centrul Internațional de Cercetare a Cancerului cu sediul la Lyon, ambele afiliate la OMS, au clasificat glifosatul ca fiind „probabil cancerigen” (nivel 2 A). Monsanto a reacționat destul de dur la aceste afirmații subliniind că Roundop este un produs sigur și că studiile nu aduc dovezi clare ale efectului teratogen asupra oamenilor. În schimb EPA are intenția de a crește nivelul maxim admis al acestei substanțe în compoziția alimentelor la 100 ppm (părți per million).

Este adevărat că glifosatul este cel mai folosit erbicid total la nivel mondial, în special în culturile de soia transgenică. Iar la soia modificată genetic, la urma urmei cea mai folosită proteină în zootehnie, s-a remarcat că genisteina fitoestrogenă, care se găseşte în mod natural în soia, a sporit efectele estrogenice atunci când a fost combinată cu glifosat.

Acum trei ani, în cadrul seminarului „Viitorul agriculturii – azi”, susținut de Michael Horsch, cunoscutul antreprenor de utilaje pentru prelucrarea solului, temerile privind dispariția  glifosatului din practica agricolă a fost dezbătută pe larg. Chiar a ținut să sublinieze că în viitorul destul de apropiat această substanță activă va fi interzisă. Cel puțin în Europa. Conform spuselor lui Michael Horsch, în urma unei discuții cu conducătorul lanțului de magazine Lidl, o afacere de sute de miliarde anual, (despre trasabilitatea produselor care ajung pe raftul magazinelor sale) că își dorește ca produsele pe care lanțul său le va comercializa să fie supuse unei trasabilități care să aducă informații chiar și despre folosirea pesticidelor, dar în mod special a glifosatului sau a conținutului de OMG. Pentru că în acest moment mai mult de 60 % din clienții europeni evită să consume aceste produse. Tocmai de aceea, în multe state occidentale s-a trecut la etichetarea voluntară cu mesaje gen „acest produs a fost făcut din animale care nu au consumat niciodată OMG” sau „aceste produse au fost făcute cu făină făcută dintr-un grâu netratat cu glifosat”. Și până la obligativitatea etichetărilor de acest fel nu poate fi un pas prea lung. Doar clienții sunt cei care plătesc la casă produsele. Asta presupune că agricultura se va mișca destul de rapid spre o agricultură responsabilă.

 
Singurul care poate hotărî un alt fel de agricultură este însă consumatorul

Cel care este și votantul politicienilor. Clientul final, cel care aduce banii în sistemul agro-alimentar. Doar acesta este cel care poate face schimbarea rapid, prin atitudine. Prin alegerea produselor care nu fac rău planetei pe termen lung, dar asta presupune mai mult decât educație. Iar, din păcate, oamenii s-au obișnuit să consume legume și fructe cu ochii sau cu reflexe subliminale. E așa de frustrant să știi că în lume există circa 300.000 de soiuri de tomate, iar în comerț găsim maxim 5 sau 6 soiuri care nu au nici gust, nici savoare și nici elemente nutritive premium, ci doar apă colorată cu multe minerale. Roșii crescute pe tot felul de substraturi, care nu au nici în clin nici în mânecă cu pământul. În ce privește laptele sau brânzeturile alegerea se face după reclamă. Cine mai are timp să guste, cine mai are timp să discearnă, aproape toți consumatorii au devenit sclavii specialiștilor în marketing și publicitate. Doar câteva țări europene, care au atins un anumit standard economic, au început să caute și în acest fel să și susțină agricultura ecologică, care, a început să fie mai mult decât o nișă.

 

                                                          Tudor CALOTESCU

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.