STUDIU DE PIAȚĂ: CUM ÎȘI ALEG HRANA ROMÂNII

STUDIU DE PIAȚĂ: CUM ÎȘI ALEG HRANA ROMÂNII
Adriana BUNEA

           De curând, Institutul pentru studii de piață Stratesys a prezentat rezultatele unei cercetări asupra modului în care românii au perceput și și-au ales hrana în primele nouă luni ale acestui an. Rezultatele sunt, într-o oarecare măsură neașteptate. În orice caz, ele oferă un instrument util pentru cei care produc hrană. Iată, așadar motivul pentru care vă prezentăm o sinteză a lor.

 

Cine și cum cumpără

Studiul a evidențiat existența a trei tipologii de consumatori, fiecare dintre ei caracterizat de o anumită atitudine față de alimente. Cei indiferenți sunt, în general tineri, necăsătoriți sau fără copii, cu o viață intensă care coroborează activitățile lucrative cu cele de distracție și nu acordă importanță calității și componenței mâncării, se implică mai puțin în faza de gătit și mai mult în faza de achiziție, însă cumpără ce li se spune. Nu percep riscurile. Un exemplu de declarație în acest sens este:“Sunt singură, nu am copii…chiar nu mă uit la ceea ce cumpăr, pentru că am auzit atât de multe, încât nu mă mai interesează”.

Consumatorii normali se regăsesc în toate categoriile de vârstă și studii, nu acordă o importanță deosebită mâncării, aceasta fiind mai degrabă un lucru normal. Percep riscurile, însă nu analizează în amănunt consecințele lor. O declarație tipică pentru ei sună astfel: “De regulă, de cumpărături mă ocup eu. Cu gătitul… prefer mâncarea făcută în casă, ciorbe și tocănițe, mai ajut și eu la gătit, dar mai puțin. Cumpărăm totul de la cel mai apropiat supermarket sau, din când în când, mai cumpărăm și de la piață”

A treia categorie de cumpărători, cei preocupați, sunt, în majoritate părinți, cu copii (până în 12-14 ani), cu un nivel de studii peste medie, care gătesc în casă și care văd prin asigurarea hranei sănătoase familiei nu o necesitate, ci un mod de viață. Percep riscurile și caută să evite cât mai mult din consecințe. Un astfel de cumpărător a declarat cercetătorilor: “Am doi copii, lucrez în weekend. În timpul săptămânii gătesc pentru weekend. Ai mei preferă mâncarea proaspătă, pregătită atunci, pe loc, categoric!”

Preocuparea față de calitatea alimentelor variază foarte mult în funcție de vârsta respondenților. În tabelul următor este prezentată această variație.

Odată cu creșterea vârstei, crește și gradul de preocupare (“sunt foarte preocupat” și “mă preocupă de fiecare dată”) privind calitatea alimentelor cumpărate.

Prin comparație cu orășenii, în mediul rural ponderea celor care sunt “foarte puțin preocupați” este mai mare, în schimb cei foarte preocupați se regăsesc în aceeași proporție, de aproximativ 16%.

Odată cu creșterea nivelului de educație crește și gradul de preocupare în privința calității alimentelor.

 

Aspectele care determină achiziția alimentelor

Un alt capitol al cercetării a căutat să determine principalele aspecte de care țin seama românii atunci când cumpără alimente.

Unul dintre primele aspecte avute în vedere este gustul “Pepenii aceia verzi care-s făcuți în Grecia, nu au niciun gust” sau “Calitatea înseamnă, categoric, un gust mai bun” sau “Căpșuna numai are gust pentru că, cu mulți ani în urmă a fost modificată… Sunt făcute să reziste la transport, în detrimentul gustului, al dulceții”, sunt doar câteva dintre răspunsurile pe care le-au primit cercetătorii Stratesys.

Un alt aspect îl reprezintă încrederea referitoare la calitatea, conținutul și prospețimea produselor. Relevante în acest sens sunt răspunsurile următoare: “Nu poți să cumperi pui shanghai din comerț, că nu știi ce e pus acolo… Pe când eu mă duc și cumpăr cu mâna mea carnea și mă uit ca puiul să nu fie din ăla alb, ci roșiatic. Îl văd, mă uit la el. Dacă este un pic mai roșiatic, atunci da, îl iau pe loc… Dacă aș ști mai clar ce e înăuntru, aș putea să aleg”.

Aspectul produselor, inclusiv mărimea, influențează și el, în mare măsură, decizia de a cumpăra: “Alegem ingredientele în funcție de ceea ce ne bucură ochiul. Cât mai colorat, cât mai comercial, cât mai mare, cât mai frumos, cât mai atractiv” sau “Spre exemplu, bananele astea bio pe care le cumperi, se vede sămânța în ele, în timp ce la cele normale nu se vede nimic în interior, sunt albe.”

Mirosul produselor contează și el. “Înainte de 1989 era un parizer foarte bun, de foarte bună calitate. Îl tăiai și mirosea în toată casa. Sau era salam din acela de făceau gospodinele sarmale din el”, a răspuns unul dintre subiecți, în timp ce un altul a declarat că “te orientezi după dimensiune, după mărime, după miros. Eu am ajuns să mă duc la piață și miros până și cartofii”.

În sfârșit, un alt aspect care influențează decizia de a cumpăra sau nu este termenul de valabilitate. “La un supermarket, alea sunt făcute să țină (ca termen de valabilitate) acolo… De exemplu, puiul, nu e ok (să reziste atât)” sau “Cozonacul natural e cel pe care îl faci acasă și care săptămâna asta trebuie consumat. Însă, când mergem la supermarket și ăla de acolo rezistă 70 de zile, nu are cum să fie natural”, au considerat cumpărătorii.

 

Ce se verifică pe eticheta produselor

 

O parte dintre elementele înscrise pe eticheta produselor au și ele un rol în luarea deciziei. Prețul este verificat pe etichetă/ambalaj însă nu de fiecare dată reprezintă un criteriu de selecție. Este considerat, însă, un indicator al calității (nu există produse ieftine de calitate). “Ciocolata aia la un leu… ca să faci ciocolata aia la prețul ăla, trebuie să bagi numai prostii în ea, costă ca să faci ceva de calitate”

Percepția asupra produselor românești este că acestea au o calitate superioară. Nu naționalismul primează, ci originea și competențele, dublate de experiența anterioară cu produsul. “Eu personal aleg românești, pentru că e normal să ne susținem și pentru că e vorba de solul în care a crescut… care are altă substanță (nutrient)” sau “Întotdeauna (aleg) românești. De ce să nu iau de-a noastră pentru că alea românești sunt mai moi, mai roșii”, au răspuns subiecții cercetării.

Ingredientele și conținutul sunt, de asemenea studiate. Chiar dacă nu întotdeauna sunt înțelese înscrisurile de pe ambalaj și etichetă, acestea reprezintă un reper important în achiziția de alimente, consumatorii având încredere în ele. “Chiar dacă e salam, alegem unul mai bun. Îl alegem după cum arată, din ce scrie pe el (etichetă și ambalaj)” sau “Prima dată, (mă informez) de pe ambalaj. Dacă te interesează ce e cu produsul, citești. Mă refer strict la ingrediente…te uiți cât la sută a pus lapte, cât la sută a pus…”

Percepția asupra termenului de valabilitate este că, cu cât acesta este mai mare, cu atât produsul este mai puțin natural.

Elementele verificate pe etichetele produselor

 

Produs natural, produs bio, produs avansat

Cercetătorii au mai încercat să afle și cum sunt privite anumite categorii de produse.

Despre produsele naturale percepția este că sunt cultivate/produse în cantități reduse și că au beneficii mai bune prin comparație cu cele normale, produse pentru comerțul de masă. Aceste produse se găsesc de regulă în piețe și au un caracter oarecum exclusivist. “La piață vin diferite persoane, cu câte un coșuleț sau cu câte o legătură…un stugure, un măr, o pară, o legătură de ceapă…de dimensiuni mai mici…în piață de exemplu, când rupi leușteanul ăla, miroase foarte tare. Vă dați seama că nu vine cu 2-3 kilograme ca să… dacă ar avea cantitate mare, nu ar sta ea pe un ziar acolo ca să vândă”, spun consumatorii.

Despre produsele categorisite drept bio, percepția este că sunt superioare calitativ și beneficiază de un contol superior în privința producției. Nu e clară diferențierea între bio și natural. Produsul bio este perceput ca unul scump. “Produs bio este cel care e crescut pe un lot de pământ netratat, iar de la lotul de pământ până la fruct să nu se vină cu nimic modificat genetic” sau “În piață toți spun că sunt bio, dar nu sunt… de exemplu, brânza spun că e de la Sibiu, cartofii spun că sunt de la Lungulețu și ei sunt de la…” sau “Îmi place să cumpăr de la piață, nu de la supermarket, pentru că la piață sunt mai puțin modificate. La piață poți să iei fructe care chiar sunt de la țărani”.

În fine, despre produsele avansate se crede că sunt unele avansate tehnologic, și doar atât. Consumatorii nu cunosc ce reprezintă acestea de fapt, însă înțeleg că sunt dezvoltate cu scopul de a crea beneficii. “Dacă v-aș spune că acești cartofi pe care îi mâncați acum sunt produși prin tehnologia CRISPR Cas 9, v-ar spune ceva? Absolut nimic, probabil e un aparat care îi taie și îi prăjește în același timp” sau “Nu ai cum să cunoști așa ceva. Sunt convins că ei nu o să apară cu o mașină sau un dispozitiv special, pentru că atunci, omul când ar vedea la ce se expune, ar încerca să evite”, sunt doar câteva exemple dintre răspunsurile primite de cercetători atunci când au întrebat despre tehnologia de editare genetică CRISPR Cas 9.

 

Din piață sau de la supermarket ?

Un alt aspect studiat a fost acela al locului de unde preferă românii să își achiziționeze hrana și a argumentelor în favoarea respectivei opțiuni.

Opinia majorității a fost că piața oferă posibilitatea accesului la produse de o calitate mai bună, însă există o lipsă a reglementărilor și controlului, ceea ce poate conduce la oarecare neîncredere în cazul categoriei de consumatori preocupați. În cazul acestei categorii, cumpărăturile din piață se fac sezonier. “Eu cumpăr numai de la hipermarket, nu cumpăr din piață. Pentru că nu am încredere, eu sunt de la țară și știu mentalitatea țăranului român și îmi pare rău. Știu că pentru ei contează foarte mult banul” sau “Dacă e sezon de zmeură, mergem să luăm zmeură de la piață. Dacă e sezon de pepene, mergem și luăm pepene de la piață. Dacă e sezon, clar, avem încredere să luăm din piață”, sunt două dintre atitudinile relevante.

Supermarketul este considerat un mediu în care controlul pe tot lanțul produsului (de la producție, la vânzare) este mai riguros. În cazul supermarketului, pentru categoriile indiferenți și normali, consumatorii aleg și în funcție de proximitate. ”Am mai multă încredere în (supermarket) pentru că dacă au ajuns să facă un contract cu cineva (un furnizor), acesta nu își permite să mai facă și prostii și cât de cât respectă niște reguli. Teoretic. Sunt produse românești și sunt un pic mai controlate” sau “La mine e o luptă în sezon, de unde să cumpăr, de la piață sau de la supermarket. La supermarket (produsul pe care îl cumpăr) e ținut în depozit, care e frigorific. Condițiile de depozitare contează”.

          Și, în final, iată ilustrate în graficul următor și răspunsurile consumatorilor români referitoare la produsele avansate. „Dacă în viitorul apropiat ați găsi în magazine produse alimentare cu beneficii directe pentru consumator (de exemplu, conținut ridicat in vitamine), produse obținute prin cercetări genetice moderne, ați fi dispus să le încercați?”, a sunat întrebarea pusă participanților la studiu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.